BLIDUL CIOBIT AL PUTERII
BLIDUL CIOBIT AL PUTERII !
Bat clopote în miez de noapte, icoanele lăcrimează și o tăcere grea,
înfiorătoare a cuprins întreaga lume, prevestind începutul unui război
cumplit, pe frontul căruia am fost aruncați fără voia noastră și doar
credința, dragostea, nădejdea și îngerii păzitori ne mai pot salva din
imensa pustietate... Țevile armelor de foc sunt îndreptate amenințător
spre noi, iar prăpastia dintre bine și rău se adâncește văzând cu ochii
și înghite zilnic vieți și destine!
Numărul crucilor din
cimitire crește alarmant și mormanul de cenușă umană se înalță tot mai
mult și este aproape să atingă și să întunece Cerul.
Ceasurile s-au oprit și întreaga planetă s-a transformat într-un lagăr de concentrare, în tenebrele căruia suntem cu toții captivi, așteptând execuția sau... o minune cerească!
Cursa nebună a înarmărilor a
reprezentat, de când lumea și pământul, principalul scop al marilor
puteri, dar aceste arme de distrugere în masă se întorc acum împotriva
lor, respectiv împotriva noastră și suntem neputincioși în fața unui
inamic nevăzut - COVID-19 - care, de la o secundă la alta, capătă forme
tot mai viclene și atacă nemilos din toate direcțiile; un dușman malefic
pe care mințile lor bolnave l-au creat și l-au scăpat de sub control.
Însă toți cei ce au căzut în ghearele vanității și au mușcat cu sete
din mărul otrăvit al discordiei, s-au trezit speriați și descoperiți în
mijlocul furtunii și tremură, goi pe dinăuntru, în bătaia vântului,
îndurând rușinea și teama.
Turlele catedralelor se clatină și stau
să se prăbușească peste capetele încoronate și în zadar se căznesc unii
să lipească cioburile sparte și să repare ce au stricat, pentru că nimic
nu va mai fi la fel... Dezastrul este mai mare decât ne putem închipui,
iar sângele nevinovat curge ca un fluviu învolburat și inundă pământul!
Securea timpului stă pe grumazul omenirii, iar cei ce au pus rămășag și
s-au bătut cu pumnul în piept că vor stârpi răul de la rădăcină, s-au
lăsat păgubași și au abandonat corabia, simțind gustul amar al
înfrângerii.
Societatea este asemeni unui pom încărcat cu fructe
alese, printre ramurile căruia s-au aciuat tot felul de dăunători
periculoși și ici, colo, vedem câte o poamă găunoasă; Iar poamele rele
le strică pe cele bune!
Microbul puterii s-a infiltrat adânc în
sânul organizațiilor politice din România și s-a răspândit cu
repeziciune, infectând societatea în ansamblul ei.
Fantoma corupției
bântuie lăcașurile de cult și se strecoară, ca un abur, prin ferestrele
instituțiilor statului, fiind primită cu brațele deschise de adepții
acestui sistem hidos.
Ochiul dracului privește ademenitor spre
altarul bisericii; locul în care cele mai importante momente( ritualuri)
- botezul, cununia și trecerea în neființă - sunt negociate ca la piață
între preoți și enoriași!
Bulgărele de sare se rostogolește haotic
de la Cotroceni la Curtea Constituțională și de la Guvern până la
Palatul Parlamentului, lăsând în urmă praf de prostie și multă vrajbă.
Simțim deja mirosul înțepător al unei taverne îmbâcsită de hoți; o
tavernă în interiorul căreia fățărnicia și incompetența stau la aceeași
masă.
Zi de zi, oră de oră, ascultăm discursuri bâlbâite, fără
noimă, citite din foi de acești apostoli mincinoși, în privirile cărora
se reflectă flăcările iadului. Dar toți se scaldă în aceeași apă tulbure
și vorbesc dialecte diferite, încâlcite, pe care nici ei nu le mai
înțeleg... De parcă Dumnezeu le-ar fi luat mințile și le-ar fi încurcat
limbile!
Plini de nesăbuință, politicienii și-au construit gloria pe
suferința norodului, iar aceste vorbe goale, rostite de la tribună,
s-au înfipt ca o injecție paralizantă în coasta unui popor exploatat, ce
se resemnează umil în fața destinului. Reprezentanții autorităților au
pus biruri peste biruri în cârca muritorilor de rând, mai abitir ca pe
vremea Imperiului Otoman... Dar au omis un singur aspect: În fața morții
toți suntem egali!
GLASUL TÂNGUITOR AL NORODULUI!
Porțile
bisericilor sunt ferecate, lacătele atârnă greu și un nor de fum negru,
înecăcios umbrește troițele așezate la răspântii!
Cu o lacrimă în
colțul ochiului, bătrânii așteaptă la mila autorităților și speră ca
cineva să-și întoarcă fața către ei și să le pună niscaiva merinde în
trăiștile lor ponosite.
Sistemul de sănătate, sistemul de învățământ
și economia au fost băgate cu forța într-o izoletă urâtă și își dau
ultima suflare. Guvernanții conduc trupul neînsuflețit al țării pe
ultimul drum și se opresc, din când în când, la răscruci de drumuri,
aruncând câțiva bănuți; bani pe care mulțimea se înghesuie să-i adune
din mocirlă.
Dacă aruncăm o privire peste umăr, vom simți prin vene
fiorul rece al unei bătălii ce durează de mai bine de un sfert de secol;
o luptă disperată pentru înavuțire iscată de căpeteniile grupărilor
politice. Acest război făr' de sfârșit nu a dus la nimic bun, ci
dimpotrivă, a lăsat în urmă o țară datoare, aflată la mâna străinilor,
păduri defrișate și un câmp pârjolit plin de schije, gloanțe și boli
nimicitoare, ale căror efecte se răsfrâng asupra tuturor.
Din
această încleștare unii au ieșit legați de mâini și de picioare, iar
alții au ieșit legați la ochi și bâjbâie orbește prin acest labirint
fără ieșire.
Bugetul s-a risipit ca nisipul printre degetele groase
ale groparilor din politica românească și sacul a ajuns la fund. Banii
s-au scurs cu nemiluita în buzunarele prăduitorilor din cadrul
consiliilor județene, consiliilor locale și primăriilor,
transformându-se, peste noapte, în mașini de lux, afișe și bannere
electorale împânzite pe tot teritoriul țării.
În timp ce vânătorii
de funcții ne zâmbeau batjocoritor în colțul gurii și ne îndemnau să-i
votăm, sistemul de sănătate gemea și nimeni nu avea ochi să vadă
prioritățile și lucrurile cu adevărat importante... Nimeni nu avea
urechi să audă strigătul oamenilor oropsiți de soartă și glasul
tânguitor al celor ce se zvârcoleau de durere în paturile din spitalele
sărăcăcioase!
Cu zâmbetul pe buze și mânați de putere, aceștia au
pus mâna pe foarfecă și au tăiat în carne vie, provocând o hemoragie în
interiorul sistemului de sănătate; o hemoragie ce nu mai poate fi
stăvilită, oricât ar încerca ei să coasă și să oblojească rănile adânci.
Tartorii dezastrului au nesocotit Legea Domnului și ne-au servit,
ani de-a rândul, firimiturile și resturile rămase în urma unui ospăț de
zile mari, răstignind Sfânta Țară Românească pe o cruce din fier.
La
ceas de Judecată, toți cei care au mâncat din același blid al puterii,
s-au spălat pe mâini, și-au pus măștile și se retrag sfioși în spatele
cortinei, căindu-se amarnic de păcatele comise... Dar păcatul apasă
greu, ca un bolovan, pe conștiința lor pătată!
Mulți dintre ei își
varsă năduful și se ocărăsc pe rețelele de socializare și în studiourile
televiziunilor, unde jurnaliștii, politicienii și analiștii își
interpretează rolurile și ne prezintă statistici mai puțin reale,
ridicând, astfel, un turn înalt între cer și pământ, ce desparte
adevărul de minciună.
Adevăratele valori s-au pierdut în negura
timpului și abia acum, în al treisprezecelea ceas, realizăm ceea ce
contează, ceea ce ar fi trebuit să prețuim... Dar poate că este prea
târziu!
Amatorismul, ipocrizia și trufia își fac simțită
prezența în instituțiile statului, în orice domeniu de activitate, la
toate nivelurile... Însă puțini sunt cei ce știu să separe grâul de
neghină.
În plină pandemie, mafia lemnului zburdă liberă pe cărările
patriei; Iar membrii grupărilor interlope fac legea și se războiesc la
drumul mare. Banii negri circulă dintr-un buzunar într-altul, dar toți
se jură că nu fură!
Cert este că unii se vor îmbogăți de pe urma
acestei crize îngrozitoare, iar alții vor da ortul popii... Vor veni
vremuri în care ne vom scotoci prin buzunare, căutând o ultimă monedă,
pentru a cumpăra un colț de pâine uscată.
Moartea nu iartă și
lovește năprasnic, cu coasa ei ascuțită, în stânga și-n dreapta, iar
casele au devenit locuri de rugăciune, pe altarele cărora lumânările ard
în sfeșnice și în candele pentru vii și morți deopotrivă.
La ceas
de restriște, familii întregi, adunate laolaltă, privesc spre cer, de
după perdea, se roagă neîncetat și așteaptă acel Big-Bang, acea scânteie
care să reaprindă speranța și să clădească o nouă lume, o nouă
rânduială... O nouă ordine!
CRINEL NICULAE
Publicat: 6 Aprilie 2020
Actualizat: 22 Aprilie 2020